Vremea dispretului. Seria Witcher Vol. IV de Andrzej Sapkowski, Editura NEMIRA
Vremea dispreţului
Seria Witcher Vol. IV
Andrzej Sapkowski
Editura NEMIRA
Nr. pagini: 328
Colecție: Nautilus
Data apariție: 2018
Titlu Original: Czas Pogardy
Traducerea din limba poloneză: Mihaela Fiscutean
Genul: fantasy, aventuri, povestiri
Cartea care a stat la baza celebrei serii de jocuri video THE WITCHER. Seria a cunoscut de asemenea ecranizări de succes, atât film, cât și serial TV.
Seria WITCHER, saga care l-a consacrat pe Andrzej Sapkowski:
Ultima dorință – Wiedźmin, Ostatnie życzenie -1990 – Last Wish – recenzie
Sabia destinului – Miecz przeznaczenia – 1992 – recenzie
Sângele elfilor – Krew elfów – 1994 – prezentare
Vremea dispreţului – Czas pogardy – 1995
Botezul focului
Turnul rândunicii
Seria a cuprins inițial trei volume de povestiri, publicate în mai multe ediții și sub mai multe titluri, autorul adăugându-i treptat și alte cărți.
„La fel ca o vrajă complicată, romanul lui Sapkowski este un amestec de fantasy, discurs intelectual si umor negru.“ Time
De peste un secol, oamenii, gnomii și elfii au trăit împreună într-o pace relativă. Dar timpurile s-au schimbat, pacea s-a încheiat, iar rasele sunt iar în război.
Geralt din Rivia, vănătorul de monștri, a așteptat decenii întregi nașterea copilului din profeție: Ciri, cea care va schimbă lumea, fie în bine, fie în rău.
Într-un tărâm aflat sub amenințarea războiului total, copilul este vânat pentru puterile lui extraordinare și numai Geralt îi poate proteja pe toți – această este misiunea pentru care s-a născut.
După cele două volume de povestiri ce prezintă lumea magică a seriei WITCHER, primul roman continuă explorarea universului plin de creaturi supranaturale inspirate din folclorul european și din bestiarul fantasy contemporan, cu Geralt și Yennifer în prim-plan luptând pentru supraviețuirea lui Ciri, care le poate aduce tuturor mântuirea.
„Din vârtejul de siluete vagi, tulburătoare, de scene bizare, de rău augur și de sunete și cuvinte de neînțeles, dar înfricoșătoare a apărut brusc o imagine clară și bine definită. Ciri. Diferită de cea cunoscută de el la Kaer Morhen. Părul ei cenușiu, zbârlit din cauza galopului, era mai lung – așa cum îl purta atunci când o întâlnise prima oară în Brokilon. Când trecea călare, voia s-o strige, dar vocea nu-l ascultă deloc. Voia să alerge după ea, dar avea impresia că de la brâu în jos e prins în smoală întărită. Și Ciri parcă nu-l vedea, galopa departe în noapte, între arini grotești și sălcii, cu crengile zbătându-se de parcă ar fi avut viață. Și a văzut că sunt urmăriți. Că în spatele ei galopa un cal negru, cu un cavaler în armură neagră, cu un coif cu aripi de pasăre de pradă.“
One Comment
anasylvi
O vreau!