Vremea vrăjitoarei de Chris Bohjalian, Editura RAO – recenzie
Vremea vrăjitoarei
Chris Bohjalian
(Hour of the Witch – 2021)
An apariție: 2023
Număr pagini: 480
Traducerea: Andra-Elena Agafitei, Maria Adam
Chris Bohjalian a scris treisprezece romane de mare succes, între care Before You Know Kindness, The Buffalo Soldier, Skeletons at the Feast, The Law of Similars şi mai recentul Secrets of Eden, multe dintre scrierile sale figurând pe poziţii de top în lista de bestselleuri a ziarului New York Times. Romanul Midwives a fost declarat „Cea mai bună carte” de Publishers Weekly şi inclus pe lista de preferinţe a Clubului de lectură al lui Oprah. Thrillerele sale au fost traduse în peste douăzeci şi cinci de limbi şi două dintre ele –Midwives şi Past the Bleachers – au fost ecranizate.
În 2002, lui Bohjalian i-a fost atribut New England Book Award. Locuieşte în Vermont cu soţia şi fiica lui.
Chris Bohjalian aduce, odată cu Vremea vrăjitoarei, un roman terifiant, plin de încărcătură emoțională, despre clasica vânătoare de vrăjitoare americană și despre brutalitatea transpusă în optica socială a secolului al XVII-lea.
Mary Deerfield are douăzeci și patru de ani. Are pielea de porțelan, ochii albaștri, iar în Anglia ar fi putut avea mulți pretendenți. Dar aici, în Lumea Nouă, în mijlocul acestei comunități de sfinți, Mary este a doua soție a lui Thomas Deerfield, un bărbat pe cât de crud, pe atât de puternic. Când Thomas, un bețiv furios, îi înfige o furculiță în mână lui Mary, ea hotărăște că trebuie să divorțeze de el pentru a-și salva viața.
Boston 1662
Mi-a plăcut cu adevărat această carte. Frumos scrisă, cu un subiect incitant, cu un personaj puternic și curajos, Mary Deerfield, aflăm despre încercările și greutățile pe care le-a experimentat aceasta trăind cu un soț tiranic și abuziv, în plină perioadă de ”vânătoare de vrăjitoare” într-o comunitate de puritani din Lumea Nouă, într-o perioadă în care femeile erau considerate inferioare, supuse bărbaților.
Mary Deerfield este o tânără de douăzeci și patru de ani, căsătorită cu Thomas Deerfield, un bărbat de aproape două ori mai în vârstă ca ea. Însă nu vârsta lui o deranjează, căci era un bărbat în putere, ci faptul că este abuziv fizic, mental și emoțional. Thomas ascunde o natură crudă în spatele unei măști de religiozitate. Mary este a doua soție a lui Thomas, prima soție murind după ce a fost lovită de un cal. Ea și Thomas sunt căsătoriți de cinci ani și nu au fost binecuvântați cu copii. Thomas are o fiică adultă, din prima căsătorie, la rândul ei căsătorită și cu doi copii.
Mary ar trebui să se simtă norocoasă că este căsătorită cu un bărbat bogat și arătos, în schimb trăiește zilnic cu frică de mânia lui, de comportamentul lui la băutură și de violența lui, fiind nevoită să-și ascundă vânătăile sau să le justifice prin tot felul de pretexte când le văd alții.
Însă ceea ce e incredibil este că Thomas reușește să pară un sfânt mai presus de orice reproș în timp ce își abuzează soția. Nu pierde nicio șansă să o bată, să o ia în râs sau să o umilească. Ipocrizia lui nu cunoaște limite, deoarece minte fără jenă cu privire la cauzele vânătăilor lui Mary. A ascunde cruzimea și comportamentul abuziv în spatele măștii unui sfânt este culmea aroganței. Mary nu este o sfântă, dar nici nu se preface că este una. Are defecte și slăbiciuni și e conștientă de ele. Și, pentru ca lucrurile să fie și mai rele, servitoarea lor, o proastă îndrăgostită în secret de Thomas, o acuză pe aceasta că este vrăjitoare, interpretând cu rea știință niște fapte care i s-au părut suspecte.
Însă puterea de îndurare a lui Mary s-a terminat atunci când Thomas îi înfige o furculiță cu trei dinți în dosul mâinii, frângându-i oasele fragile. Furculița cu trei dinți era considerată o unealtă sigură a răului și a diavolului! Mary decide că este suficient cât a îndurat și, deja temându-se pentru viața ei, decide să divorțeze de soțul ei abuziv. Însă, în Bostonul anilor 1662, femeilor li se cerea supunere necondiționată, să accepte orice din partea bărbaților lor și să-și țină gura închisă. Thomas este suficient de diabolic pentru a avea toate scuzele din lume pentru vânătăile lui Mary, nepermițând vreodată nimănui să vadă sau măcar să audă de abuzurile sale. Astfel că demersul lui Mary are șanse minime de reușită, deși provenea la rândul ei dintr-o familie bogată și influentă.
Mary trăiește într-o perioadă în care femeilor nu le este permis să-și spună părerea, să se apere sau să aibă instincte sexuale. Orice poate fi folosit împotriva ta. Vorbește cu un străin – ești considerată o curvă! Încearcă să folosești un remediu natural pentru a vindeca o boală – ești considerată o vrăjitoare! Fii diferit în orice formă sau formă – ești în cârdășie cu Diavolul! Soțul tău te poate bate, citând versete din Biblie și spunându-ți că este pentru binele tău și că te corectează și te îndrumă spiritual! Cărți ca acestea mă fac fericită că nu m-am născut în acea vreme, o vreme lipsită de toleranță, dar plină de prejudecăți și aberații. Mă fascinează poveștile plasate în acel timp și sunt uluită de acuzațiile de vrăjitorie ale vremii, care au trimis oameni pe rug, în fața semenilor lor mulțumiți și cu conștiința împăcată. Ce fel de oameni erau aceia?!
De-a lungul istoriei, oamenii, în special femeile, au fost judecați dacă au fost diferiți. Au fost persecutați pentru că trăiesc sau că s-au comportat în afara normei, așa cum este și cazul lui Mary. Judecată pentru că nu are copii, pentru că este amabilă cu străinii, pentru că este inteligentă și pentru că își susține părerile. Nu m-am putut abține să nu empatizez cu Mary și situația ei.
Există câteva întorsături de situație care fac acțiunea cu atât mai interesantă, iar pe alocuri cartea capătă accente de thriller. Mi-a plăcut și limbajul folosit în carte, care a făcut ca această poveste să se simtă mai autentică. Dialogul se potrivește epocii, un pic formal și cu o oarecare prețiozitate. În același timp, este foarte interesant de urmărit dialogul interior al Mariei și frământările sale în acel timp și loc plin de puritani. Iar când în peisaj apare un tânăr care-i face inima să bată mai tare, totul devine și mai complicat.
”Vremea vrăjitoarei” este, în același timp, o carte de atmosferă, foarte bine redată. Este palpabilă tensiunea care învăluie toată cartea. Am avut un sentiment de neliniște și neputință pe tot parcursul lecturii și m-am temut constant pentru viața și libertatea lui Mary. Este uluitor și greu de urmărit ce putere asupra vieților oamenilor dețineau magistrații, iar unii din aceștia nu aveau față de femei decât dispreț și rea-voință. Mai mult, toți bărbații din acele vremuri par să fie în comunicare directă cu Dumnezeu, în timp ce femeile trebuie să depindă de ei pentru a interpreta ”cuvântul Domnului” pentru ele, neavând nicio șansă de a fi independente sau de a-și face auzite părerile. Întreaga lor viață era condusă de un bărbat.
Cu toate că sorții se arată împotriva ei, Mary refuză să permită să fie abuzată în continuare, așa că solicită ajutorul unei alte femei, o proscrisă, văzută ca o vrăjitoare, și pune la cale un plan de scăpare. Însă lucrurile o iau razna…
Cum sau dacă Mary scapă de o viață de iad, dacă există un strop de speranță pentru o a doua șansă la viață, la libertate și la iubire, veți vedea citind cartea.
Mi-a plăcut, o recomand călduros!
Fragment din carte:
”Mary Deerfield știa că era frumoasă. Avea ochii albaștri, tenul alb și neted ca vasele de porțelan pe care le foloseau ocazional la cină în Anglia când era o copilă și, așadar, avea momente în care se îngrijora că vanitatea ei era un semn că trebuia să fie atentă. Nu era bine să fie mândră.
Totuși, când s-a îmbrăcat să plece la biserică, a fost ușurată să descopere că Thomas o lovise atât de aproape de ureche, încât putea să ascundă vânătaia sub bonetă, dacă și-o lega destul de strâns în jurul feței. Mai devreme în acea vară fusese nevoită să le spună vecinilor că dăduse noaptea peste un cuier de haine și toată lumea o tachinase din cauza stângăciei, cu excepția mamei care, se temea Mary, bănuia adevărata origine a semnului negru-albăstrui.
În acea zi, slujba începe urma să înceapă la ora nouă, să se încheie la prânz și să se reia la două. Fusese o vară bună, cu suficiente ploi și soare încât bărbații cosiseră fânul de trei ori pentru iarnă, iar recoltele de pe câmp crescuseră mai mult decât văzuse ea vreodată în Massachusetts. Dovlecii erau aproape cât butoaiele în care se bătea untul. La slujba din acea zi, aveau să se smerească înaintea lui Dumnezeu și să-i mulțumească pentru norocul lor. Absența Diavolului fusese vizibilă, cu excepția, poate, a morții celor doi bebeluși de pe strada Marlboro și a vizitei făcute fratelui muribund al sărmanei Catherine. La drept vorbind. jalnicul William locuia într-o casă în care toată lumea știa că familia nu îngropase osul unui bou la temelie când o construise și nici nu unsese cu sare cărămizile coșului de fum. Unii oameni sugeraseră că moartea pruncilor era lucrarea vrăjitoarelor, nu a Diavolului, însă Mary vedea doar isterie în astfel de speculații. Copiii mici mureau tot timpul. Iar ea nu văzuse și nu auzise despre nicio femeie care să fi dat semne că era posedată. Dacă diavolul recruta servitoare în acea vară, o făcea în sud-vest, în Hardford.
Adevărul era că fusese o vară încântătoare și cel mai plăcut septembrie. La moara soțului ei avea să se macine făină și mălai toată toamna și iarna, iar asta putea să-l ajute cu buna dispoziție. Când era ocupat era fericit și bea cidru și bere doar cât avea nevoie să-și potolească setea. Seara trecută, și-a zis ea când a terminat să se îmbrace pentru biserică, avea să fie ultima pentru multă vreme. Luni întregi. Chiar nu se îmbăta atât de des. Destul de curând urma să se trezească, poate surprinzându-i privirea în oglindă sau aranjându-și gulerul ori manșetele în timp ce mâncau și să o tachineze cu blândețe din cauza vanității ei. Avea să își ceară scuze, iar lucrurile aveau să fie din nou bune.
Sau cel puțin destul de bune. Tolerabile.”
6 Comments
anasylvi
Asa este, vremuri grele, dominate de frica si ignoranta, care intotdeauna vor scoate ce e mai rau in fiecare. Superstitii, manipulare, dorinta de a dispune de altii dupa bunul plac, pentru orice se gasea o justificare – chiar si pentru sclavie. Pare o lectura interesanta, cu destul suspans.
Oli
Chiar este o lectura foarte interesanta si captivanta!
Mirela Barbălată
O recenzie incitantă! M-ai făcut tare curioasă!
Mulțumesc pentru recomandare! Cu siguranță, voi tine cont de ea!
Oli
Cu mult drag, mă bucur că te-am făcut curioasă în privința ei, e o carte deosebită!
Tyna
Foarte frumoasă recenzia! O carte tulburătoare și foarte interesantă, pe care îmi doresc să o citesc! Mulțumesc mult pentru recomandare!
Oli
Ti-o recomand cu mare drag, sigur iti va placea! Multumesc si eu!