Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic in Zanzibar de Ciprian Iftime, Editura Dharana – recenzie

Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic in Zanzibar

Ciprian Iftime

Editura Dharana

Nr. de pagini: 352

An apariție: 2024

Cartea lui Ciprian Iftime este prețioasă grație curgerii melodioase a scrisului, a profunzimii și a capacității de analiză psihologică a scriitorului, a tumultului de sentimente și emoții, pe care le surprinde uneori grav, alteori jucăuș, oferindu-i astfel cititorului imaginea călătoriei ca aventură exterioară, dar și interioară. În plus, cele două căi de călătorie spre Sine par să se împletească, să curgă împreună, creând un mediu ambiant interesant pentru cititor și o dinamică robustă a romanului.
Mi-a plăcut această carte, m-a surprins, adesea, mi-a trezit curiozitatea și dorința de a o parcurge mai departe, mi-a trezit visul de a călători în locuri exotice, dar – mai ales – mi-a amintit că cea mai tulburătoare și constantă călătorie a omului este cea către Sine, pe care trebuie să o faci acolo unde ești, în propria ta experiență de viață. Probabil că, dacă viața nu-l va atrage pe alte cărări, Ciprian Iftime va găsi în scris o cale de exprimare a Sinelui său, căci mi se pare că este destinat să se exprime ca scriitor în această viață.

Am rămas cu sentimentul că mă aflu în fața unui scriitor, care pășește decisiv, prin cartea de față, în lumea cuvintelor. –  Maria Timuc

„Am simțit că citesc jurnalul unui prieten. De fapt, Ciprian e fiecare dintre noi, un personaj aflat într-o continuă căutare. O carte scrisă cu multă asumare, sinceritate și vulnerabilitate, care ne arată că lumea e a celor curajoși. Că orice călătorie exterioară e, mai presus de orice, o călătorie interioară, de descoperire și auto-cunoaștere. Că lumea nu e despre lume, neapărat, ci despre noi înșine în ea. Paginilor scrise într-o notă obiectivă, aproape gravă, li se alătură notațiile cu implicații afective. Întregul devine o chemare spre tărâmuri necunoscute, pentru a croi drumul spre noi înșine. Un traseu spre maturitate, nuanțat cu povești uneori intime, alteori presărate cu aromele cotidianului prozaic ale vieții reale din Zanzibar – dincolo de turismul în masă și exotismul unei insule din Africa. O incursiune în viața unui lunatic devine astfel o incursiune în viața fiecăruia dintre noi, indiferent de drumurile pe care le străbatem – fie ca simpli privitori, fie ca protagoniști.” – Andreia, HaiHui în doi

Personaje, mărturisiri picante, întâmplări demne de filme și mult umor, împletite cu onestitatea unui (aproape) psiholog. Cu ajutorul acestor unelte și a scriiturii sale vulnerabile, Ciprian Iftime te ia cu el în cea mai importantă călătorie din viața sa. „Zanzibarezul – Jurnalul unui lunatic și alte povestiri sub soare” este o carte pe cât de simplă, pe atât de intimă. Că îți va trezi emoția regăsirii cu sinele, păi asta este ceva la care te înhami încă de la primele pagini. Dar umorul va fi acolo să facă din această călătorie sub Luna plină una de neuitat. În urma anilor petrecuți în lume și prin tonul empatic, Ciprian îți deslușește misterele mult prea neînțelese ale Africii, făcându-te să înțelegi că evoluția, schimbarea, adaptarea și echilibrul nu sunt doar niște cuvinte profunde și întâmplătoare pe o plajă, la un apus de soare roșu african. Din contră, vei afla cum ele pot face ca superficialul să pălească în fața unei vieți mult râvnite. – Sori Țigăeru, HaiCuSori

Îl cunosc pe Ciprian de câțiva ani, am locuit la el în Zanzibar multe săptămâni, ba chiar luni, care legate ar însuma o perioadă măricică, iar unele dintre poveștile din carte îmi sunt familiare; cu toate astea, lectura cărții lui a fost nouă și fascinantă. Am găsit în carte două povești care se împletesc, a lui personală, brutal de onestă, dură pe alocuri, dar foarte curajoasă și asumată, și o alta mult mai blândă, mai dulce, a insulei pe care și eu o iubesc teribil. M-am uitat în cartea lui ca într-un caleidoscop colorat, viu, magnetic, în care imaginile se formează și se deformează în timp ce o parcurgi, alcătuind și realcătuind încontinuu noi perspective și nuanțe, noi adâncimi și fațete. – Petronela Rotar, scriitoare și psiholog

Cartea aceasta este ca un segment dintr-un puzzle prezentat exact așa cum sunt amintirile în relatarea experienței noastre de viață, uneori cu piese scâlciate, adesea cu piese lipsă, cu unele imagini extrem de vii și de fascinante, care ne prezintă imaginile clar de la o primă vedere și cu unele colțuri în care un amalgam dens de culori cere puțin mai multă atenție. Avem în fața ochilor o imagine desfășurată a unei secvențe din viața unui călător prin lume și prin propriul suflet. O călătorie făcută cu autenticitate, asumare și vulnerabilitate, în care nimic nu este estompat sau ascuns, permițându-ne să înțelegem cât de multă forță și curaj există în imperfecțiune și vulnerabilitate. – Sandra O’Connor, psiholog si autor

Cei care mă cunosc știu că sunt pasionată de călătorii. Nu am fost până acum în Zanzibar, însă este una din destinațiile pe care le-am luat în calcul pentru viitoarele mele vacanțe.

Astfel, când am descoperit cartea Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic in Zanzibar de Ciprian Iftime nu am putut rezista tentației să o citesc.

La o simplă căutare, am descoperit că Ciprian Iftime a adunat pe Facebook, în jurul paginii Zanzibarezul, o întreagă comunitate, de peste 113.000 de urmăritori, iar pe Instagam Zanzibarezul  are peste 20.000 de urmăritori.

Pe site-ul zanzibarezul.ro, Ciprian Iftime ne întâmpină cu următorul motto:

Salut, sunt Ciprian și am părăsit traiul confortabil de la oraș pentru sălbaticul Zanzibar. Existența mea se învârte în jurul soarelui, oceanului și culturii vibrante a acestui paradis tropical. Dorința mea este să împărtășesc frumusețea și farmecul insulei care mi-a devenit casă cu oameni cu interese comune, care doresc să experimenteze exoticul și extraordinarul. Hai să descoperim împreună ce are această insulă minunată de oferit!

Când am început să citesc cartea, am crezut că voi avea parte de multe istorisiri picante de pe insulă, însă am avut parte de mult mai mult de atât. Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic in Zanzibar mi-a oferit o lectură fascinantă încă de la primele pagini și m-a captivat până la final.

Într-o lume obsedată de imagine, m-a surprins sinceritatea aproape șocantă a lui Ciprian, care nu se sfiește să-și expună vulnerabilitățile, să-și asume greșelile și să povestească întâmplări care nu îl pun în lumina cea mai favorabilă. Adevărul te eliberează și, câteodată, mai important decât a obține ceea ce îți dorești este să înțelegi ce îți dorești de fapt.

Cu o remarcabilă capacitate de psihanaliză, Ciprian identifică resorturile interioare care au stat la baza multora dintre deciziile lui, dar și ale altora. Cu toții cărăm în spate un bagaj emoțional, provenind mai ales din copilărie, și de care nu reușim niciodată să ne eliberăm pe deplin.

M-a înduioșat povestea copilului Ciprian, părăsit de tată pe când avea doar trei ani, tânjind în secret după afecțiunea mamei și aprecierea bunicii. Un copil care nu a primit niciodată o jucărie, care a fost expus la un șir întreg de ”tați” care mai de care mai violenți și insensibili și care nu a realizat cât de sărac era decât când s-a văzut prin ochii altora…  Rănit sufletește, Ciprian și-a construit propriile ziduri de autoapărare, dincolo de care puțini reușeau să pătrundă.

Adult fiind, Ciprian a realizat că multă vreme a fost prizonierul propriului trecut, acționând aproape masochist, intrând în relații toxice cu femei reci și insensibile, refuzând inconștient să se atașeze de femei dulci și cumsecade.

Un introvertit prin excelență, Ciprian a realizat la un moment dat că se sabota singur și a început o călătorie anevoioasă spre vindecare sufletească și redescoperirea de sine.

Dincolo de aspectele vieții personale a autorului, am descoperit în carte multe informații deosebit de interesante despre Zanzibar, unde bogăția luxuriantă a insulei contrastează cu traiul precar al locuitorilor săi. Paradoxal, în ciuda faptului că sunt săraci, aceștia sunt, în marea majoritate, fericiți.

Mi-au plăcut și capitolele în care autorul își expune gândurile cu privire la aspectele sociale, complexitatea relațiilor umane, diversitatea culturală, practici barbare, corupție, politică și bogăție.

Paralela dintre ”turist” și ”călător” mi s-a părut deosebit de interesantă, precum și aluzia la capcanele marketingului, care ne fac să acționăm adesea în baza unor iluzii vândute.

Deși activează în domeniul turismului și ar avea tot interesul să-și atragă cât mai mulți clienți, Ciprian, cu sinceritatea ce-l caracterizează, ne avertizează că Africa nu este pentru oricine: Zanzibar nu e pentru ipohondri, Zanzibar nu e pentru Xenofobi, Zanzibar nu este pentru Prinți și Prințese, Zanzibar nu este pentru personele cărora le e frică de șopârle sau insecte, Zanzibar nu e pentru cei ce vor să se regăsească, Zanzibar nu e pentru persoanele care vor să știe cât costă o masă, Zanzibar nu este pentru persoanele care suferă de ombrofobie, dar, totodată:

Una peste alta, Zanzibar este pentru toți. Terapia Zanzibar a demonstat în repetate rânduri ca funcționează și în cele mai dificile afecțiuni patologice. Dacă conștientizezi că oricare dintre cazurile menționate mai sus e doar un sediment socio-cultural, o condiționare mentală sau o prejudecată cognitivă atunci Zanzibar ar putea fi o alegere înțeleaptă și un pas către vindecare!

Vă recomand cu drag să citiți cartea, pe mine m-a provocat la propriile introspecții și întrebări, dar mi-a și stârnit dorul de călătorii în locuri exotice.

De asemenea, vă recomand să urmăriți și site-ul zanzibarezul.ro, sunt multe articole deosebit de interesante acolo, dintre care: Iboga, cel mai bine păstrat secret al Africii, Tribul, Măștile și multe altele, pe care vă invit să le descoperiți singuri.

Cartea Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic in Zanzibar de Ciprian Iftime poate fi comandată pe edituradharana.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți de nonficțiune